La chanson de mon coeur…

Mi-am revenit. Dupa o noapte semi-alba m-am intors cu forte proaspete. Pentru lucrarea la semiotica, bineinteles. Stau si admir ecranul calculatorului de la ora 14:00. Am descoperit trei butoane carora nu le cunosteam functiile si o jumatate de eticheta in spatele monitorului. Mi-am dat seama ca ar trebui sa curat tastatura si ca mouse-ul nu ma mai asculta.

Numai de semiotica nu m-am apucat. Sunt o mare inconstienta. Maine ma duc acasa, la majoratul Mariei (sora-mea), si n-am cand sa scriu. Da, stiu, am chef de aventuri cu Frumusani.

Incepe meciul. Romania joaca cu Muntenegru in speranta ca la Euro va reusi sa invinga Franta si Italia. Olanda nu se pune.

Imi trec prin minte o multime de chestii. Tipic. Cum e si faptul ca nu mai stiu sa scriu. Imi las toata inspiratia la serviciu. O inchid in sertar si o eliberez in fiecare luni.

Vai, deja e penalty pentru Muntenegru. Si e secunda 37. Dar Lobont apara.

Gata, nu mai bat campii. Promit sa gasesc ceva interesant de scris. Pana una-alta, am nevoie de idei. Pentru semiotica.

Bye

Da, pe bune, chiar sunt trista. Am o stare din aia nasoala, cred ca sunt deprimata. De ce? Pentru ca iubitul meu s-a dus cu baietii in club si pe mine m-a lasat acasa. Supararea n-ar fi asa mare daca nu i-as fi propus cu 4 ore in urma sa mearga cu mine la deschiderea Turabo. Si n-a vrut. Iar eu singura nu merg.

A, nici ieri n-a vrut sa mearga cu mine la petrecerea de lansare Vibe FM. Cica il dureau picioarele. Numai ca in seara asta i-a trecut durerea instantaneu dupa o repriza de fotbal pe Ghencea. Nu cred ca sunt absurda, dar simt ca incep sa nu-l mai suport.

N-are niciun sens ceea ce scriu. Dar trebuie sa ma descarc cumva. Nimeni nu-mi raspunde la telefon si acum am chef sa plec. Unde e toata lumea cand ai nevoie de ea??? Asa mi se spune mereu “Suna-ma cand vrei, sunt alaturi de tine”. Aiurea! Toti dorm la ora asta. Care e ametita care s-ar trezi sa-mi asculte mie gandurile negre?

Pff…ati simtit vreodata un fel de apasare in piept? Stiti, ca atunci cand sunteti gelosi? Asta simt eu acum. Si recunosc ca sunt geloasa. Ce? Eu n-as fi vrut sa merg in club? Da’ cu cine????

Gata..m-am saturat, ma duc sa ma bag in pat si sa m-apuc sa studiez tavanul pana se intoarce el. E 1 si doua minute. Pana la 4 nu cred ca adorm. Asa nebuna sunt.

Nu ma bagati in seama. Am mare nevoie de afectiune. Si NIMENI nu mi-o da. Tocmai a iesit de pe mess si ultima prietena care imi suporta crizele. E clar, o iau razna.

Gata…Noapte buna voua! Eu o sa am o noapte alba…cred.

Nu incercati sa dati mai tare, nu are sunet.

Da, asta e un post din ala in care imi cer din nou scuze ca nu mai scriu. Probabil ca oricum nu-l va citi nimeni… dar e pentru moralul meu de blogger in prag de pensionare.

So…

Ieri mi-am dat seama ca nu-mi plac barbatii inteligenti. Poate pentru ca imi place prea mult sa m-aud vorbind, poate pentru ca nu-mi place sa fiu contrazisa. Nu-mi plac barbatii care nu cred aceleasi lucruri ca mine si care incearca mereu sa-mi demonstreze ca ei sunt cei care au dreptate.  Sunt nebuna?

Poate ca viitorul meu sot o sa fie instalator, sau o sa monteze termopane. In nici un caz nu ma vad langa un avocat, langa un doctor sau langa un inginer. La ce bun? Sa vina seara acasa si sa-mi povesteasca ziua lui plictisitoare? Sa ma ia cu termeni de care numai el a auzit? Nu, multumesc, n-am nevoie.

Cred ca intr-o relatie trebuie sa-ti lasi problemele de serviciu la usa. Chiar credeti ca intereseaza pe cineva ce a zis seful, ce pacient a consultat sau ce teava a mai reparat? NU.

Sunt egoista. Si rea. Si m-am schimbat. Din nou. Merit o bataie. Si un baiat care sa nu ma contrazica.

Am nevoie de idei ca sa nu mai bat campii pe aici. Poate maine. Sau poimaine. Sau luna viitoare.

Gata, asta e tot!

PS: Iubitul meu monteaza usi si sunt foarte indragostita de el. Motivul? Va las sa ghiciti.

In timp ce navigam cu sete pe youtube am descoperit melodia asta. Imi aduce aminte de ceva… de ceva vechi. Hmm… promit sa ma documentez.

Aceeasi zi, alt an. Totusi, Craiova pare mai linistita ca de obicei. Zeci de kinderite isi fac loc printre tarabele de pe Unirii. Au primit flori de la iubit si simt ca e momentul sa impartaseasca asta. Deh, doar sunt femei in toata firea…

M-am intalnit cu fosta mea vecina. Are aproape 18 ani si arata mai bine ca niciodata. Secretul? E insarcinata cu un oarecare rrom cu care sta pentru bani. Zice ca nu pastreaza copilul, ca ii da Leo bani sa scape de el. Si daca nu e Leo, cu ce isi mai cumpera inele de aur? Ziua asta e si ziua ei. Doar e mamica. E ziua tutror mamicilor .

Ciudat, eu nu simt ca e ziua mea. Ma simt ca o adolescenta nebuna, care de-abia a scapat de clasa a 8-a. Desi la 21 de ani nu stiu cat de femeie ma pot considera. Iubitul  zice ca e si ziua mea. Eu nu-l cred. Nu ma simt indeajuns de mare. Nu simt ca am ajuns in acel stadiu in care toata lumea sa ma sarbatoareasca doar pentru ca sunt…femeie.

Prietenul surorii mele mi-a spus “La multi ani!”. Si eu i-am raspuns la fel. Nu ma intrebati de ce. Poate ca si barbatii ar trebui sa aiba o zi a lor (desi maine se pregatesc sa bea cele 44 de pahare). Ar trebui ca noi, femeile, sa mergem sa le cumparam cadouri, sa ii rasfatam si sa ii facem sa se simta mai bine ca de obicei (o data pe an merge :)) ). M-am saturat sa ma complac in situatia de primitoare de chestii. Mai vreau sa si daruiesc.

Da…o sa spuneti ca sunt nebuna. Poate ca sunt, dar eu nu simt deloc ziua asta. 8 Martie. So what? Ar trebui ca in fiecare zi sa ni se aduca aminte ca suntem minunate… Sa fie ziua noastra in fiecare zi. Fara cadouri, doar cu zambete…

De 8 Martie va urez la toate sa va bucurati de viata! Aveti doar una…

De data asta am scris doar de dragul de a scrie. Pentru ca a zis Krossy ca multi bloggeri si-au abandonat locul in care presteaza. Pentru ca ma simt datoare fata de cele 20 de persoane care imi citesc aberatiile zi de zi.
Cred ca nu mai scriu pe blog pentru ca sunt satula de scris.
Nu mai vreau sa fac asta. Am nevoie de o pauza in care sa fac ce n-am mai facut de mult.
As vrea sa ies cu fetele la un film. As vrea sa ma plimb prin parc, sa mananc inghetata si sa ma uit la televizor toata ziua.
De cand lucrez m-am abandonat. Pun atat de mult SUFLET in ceea ce fac, incat atunci cand ajung acasa imi dau seama ca mi l-am uitat la munca.

Pare ciudat, dar mi-e dor de liceu. Mi-e dor de profesorii pe care nu ii suportam. Mi-e dor de zilele in care nu faceam nimic.

Nu sunt in stare sa mai leg doua fraze. Nu-mi dau seama ce se intampla cu mine. Vreau sa scriu ceva tare, dar tot ce sunt in stare sa fac e ASTA.

Imi pare rau! Sincer…

M-am trezit cu o puternica durere de cap. E a 4-a oara in ultimele doua saptamani. Mereu imi promit ca n-am sa mai beau, dar e ca si cum as incheia un pact pe care stiu ca niciodata n-am sa-l respect.

Imi aprind o tigara si incerc sa-mi revin. Imi amintesc partial ce-am facut azi-noapte. Ne-am imbatat si am facut sex pana dimineata. Dar cum a aparut si tipul celalalt in pat? Ah…asta era ala cu iarba. “Iti promit ca o sa te simti fantastic. Hai, trage!”. Daaa…m-am simtit fantastic. Fantastic de prost. De ce tabloul ala se misca de pe perete si ajungea in dreptul usii? Mistere verzi….

Uita-te la ei cum dorm. Seamana cu doi homosexuali care au petrecut impreuna o noapte fierbinte. Prostii.

Sa-mi bag picioarele daca mai beau! Pe masa zac cateva linii de coca, neatinse. Au vrut sa-mi dea si din aia? Nu, nu… cred ca nu am prizat nimic de data asta.

Cafeaua asta e prea tare. Ma duc sa-mi fac un dus. Ma doare spatele. Ochii imi ard. Ce prostie si iarba aia. Mai bine beau cinci sticle de Salitos si ma pun in cap. Sunt praf!

Nu, nu… voi nu faceti dus cu mine. Ma duc sa ma joc singura. Si-asa nu sunteti buni de nimic. Hai, pa!

Nu sunt nebuna, sau cel putin asa-mi place sa cred.

Nu-mi place sa ascult, dar imi place sa fiu ascultata. Ador sa ma plang, dar nu suport cand altii se plang. Iubesc cand sunt laudata, dar nu laud niciodata.

Cand sunt dezamagita, dezamagesc la randul meu. Cand iubesc, ma astept sa fiu iubita. Cand sarut , vreau sa primesc de zece ori mai mult. Sunt egoista si vreau ca toti sa faca ce spun eu. Gresesc, dar nu recunosc niciodata. Am pretentia ca ceilalti sa considere ca sunt perfecta. Modelul ideal de profitoare.

Poate ca sunt nebuna, dar nu vreau sa realizez… Imi place sa-mi traiesc nebunia, sa o duc din ce in ce mai departe. Ei ma plac asa…