Da, am ajuns din nou acasa, acolo unde ma simt cel mai bine. Acolo unde mama si tata stau in bucatarie la un pahar cu vin si deapana amintiri din copilarie. Acolo unde bunica imi pregateste de fiecare data celebra ei placinta cu visine. Acolo unde Maria ma intampina de fiecare data cu un zambet care ma face sa uit de ce m-am incruntat cu o seara in urma.

Acasa… cel mai frumos cuvant.

Si acum ma intreb de ce am ales sa plec… Raspunsuri gasesc, dar nu sunt neaparat cele mai bune: pentru o facultate buna, pentru bani, pentru un alt fel de viitor, pentru o noua poveste de iubire. Dar…stii…niciunul dintre lucrurile astea nu inseamna mare lucru in comparatie cu ce am lasat aici: doi parinti, doi bunici, doua prietene, probabil singurul baiat care m-a iubit asa cum mi-am dorit, liniste si…mai ales…multe amintiri frumoase.

Daca m-as intoarce? Nu stiu. Deja simt ca mi-am gasit un loc in alta parte.  Dar as lua cu mine cat mai multe lucruri de aici ca sa-mi tina de cald in noptile in care tristetea face ca vantul sa adie in sufletul meu. ..

PS: Aseara l-am revazut…si mi-am dat seama ca nu-l voi putea uita niciodata. Am vrut sa-l sarut, dar m-am abtinut. Acum stiu ca am fost o proasta.

Reclame