Eu sunt vantul care se joaca in parul tau. Eu sunt raza de soare care te trezeste in fiecare dimineata. Eu sunt clipa pe care o traiesti chiar acum. Eu sunt muzica ce-ti trece pe la urechi. Eu sunt un vis, o mangaiere, o speranta, o amintire…
Reclame
3 comentarii
Comments feed for this article
iulie 25, 2007 la 11:07 am
Cristescu Bogdan
eu cum inteleg ce ai scris tu aici ?
Cum sa primesc aceste informatii cand pur si simplu „EU” numi ofera certitudinea ca e real, fictiunea poate caracteriza o persoana ?
De ce iti place sa te ascunzi si nu ai incredere in cei din jur, pentru a le arata cum esti tu cu adevart, ce iti place tie defapt, cum vorbesti tu de fapt, cum te comporti tu de fapt?!
Esti o prefacuta?
Iti place sa te ascunzi dupa degetel si sa spui ca poate norocul tau va veni candva, si stai pur si simplu sa astepti un moment mai bun decat cel in care stai si astepti ?
Este pentru tine viata o etapa ciudata care te face sa te gandesti tot mai mult la ideea „oare chiar e totul atat de plictisitor? ce are viata mai frumos in ea si de ce nu ma bucur de acel frumos? cum pot sa fac sami fie cum imi place mie?”
ce ciudat ar ca tu sa fii asa cum imi doresc eu sa fii si intrun final sa aflu ca suferi alaturi de constiinta ce tio port!
Multumesc!
februarie 14, 2008 la 2:33 pm
radudumbrava
mai mai… 🙂
octombrie 3, 2008 la 6:36 pm
Alexandra
Mah, blogul asta seamana foarte bine cu al meu… Oare de ce? 😛