You are currently browsing the category archive for the ‘1356’ category.

Da, am ajuns din nou acasa, acolo unde ma simt cel mai bine. Acolo unde mama si tata stau in bucatarie la un pahar cu vin si deapana amintiri din copilarie. Acolo unde bunica imi pregateste de fiecare data celebra ei placinta cu visine. Acolo unde Maria ma intampina de fiecare data cu un zambet care ma face sa uit de ce m-am incruntat cu o seara in urma.

Acasa… cel mai frumos cuvant.

Si acum ma intreb de ce am ales sa plec… Raspunsuri gasesc, dar nu sunt neaparat cele mai bune: pentru o facultate buna, pentru bani, pentru un alt fel de viitor, pentru o noua poveste de iubire. Dar…stii…niciunul dintre lucrurile astea nu inseamna mare lucru in comparatie cu ce am lasat aici: doi parinti, doi bunici, doua prietene, probabil singurul baiat care m-a iubit asa cum mi-am dorit, liniste si…mai ales…multe amintiri frumoase.

Daca m-as intoarce? Nu stiu. Deja simt ca mi-am gasit un loc in alta parte.  Dar as lua cu mine cat mai multe lucruri de aici ca sa-mi tina de cald in noptile in care tristetea face ca vantul sa adie in sufletul meu. ..

PS: Aseara l-am revazut…si mi-am dat seama ca nu-l voi putea uita niciodata. Am vrut sa-l sarut, dar m-am abtinut. Acum stiu ca am fost o proasta.

Astazi se implineste fix un anisor de cand am inceput sa lucrez la Radio 21. Si sunt mandra de asta.

A trecut un an de cand…

  • am cunoscut persoane la care am ajuns sa tin foarte mult.
  • am invatat ce inseamna sa lucrezi alaturi de oameni care chiar stiu ce fac
  • sunt pe picioarele mele
  • ma trezesc in fiecare dimineata la 7:00
  • schimb trei mijloace de transport, ca sa ajung in Baneasca
  • am devenit o alta persoana
  • zambesc si rad mai mult

Si ar mai fi…

10x Radio 21

In fiecare zi trec pe aici, poate, poate gasesc un comentariu de la tine… Ultimul m-a facut sa plang.

Iti multumesc ca inca te mai gandesti la mine…iti multumesc ca nu m-ai scos definitiv din sufletul tau. Ti-am mai spus, daca as putea as da timpul inapoi…l-as da si l-as opri in acea clipa magica in care ne-am luat ramas bun, in parc. Iti amintesti? Atunci inca nu devenisem rea si rece…

Spune-mi, mai simti oare aceleasi lucruri? Mai vrei oare sa-mi atingi buzele si sa ma strangi tare, tare in brate?

Da, pe bune, chiar sunt trista. Am o stare din aia nasoala, cred ca sunt deprimata. De ce? Pentru ca iubitul meu s-a dus cu baietii in club si pe mine m-a lasat acasa. Supararea n-ar fi asa mare daca nu i-as fi propus cu 4 ore in urma sa mearga cu mine la deschiderea Turabo. Si n-a vrut. Iar eu singura nu merg.

A, nici ieri n-a vrut sa mearga cu mine la petrecerea de lansare Vibe FM. Cica il dureau picioarele. Numai ca in seara asta i-a trecut durerea instantaneu dupa o repriza de fotbal pe Ghencea. Nu cred ca sunt absurda, dar simt ca incep sa nu-l mai suport.

N-are niciun sens ceea ce scriu. Dar trebuie sa ma descarc cumva. Nimeni nu-mi raspunde la telefon si acum am chef sa plec. Unde e toata lumea cand ai nevoie de ea??? Asa mi se spune mereu „Suna-ma cand vrei, sunt alaturi de tine”. Aiurea! Toti dorm la ora asta. Care e ametita care s-ar trezi sa-mi asculte mie gandurile negre?

Pff…ati simtit vreodata un fel de apasare in piept? Stiti, ca atunci cand sunteti gelosi? Asta simt eu acum. Si recunosc ca sunt geloasa. Ce? Eu n-as fi vrut sa merg in club? Da’ cu cine????

Gata..m-am saturat, ma duc sa ma bag in pat si sa m-apuc sa studiez tavanul pana se intoarce el. E 1 si doua minute. Pana la 4 nu cred ca adorm. Asa nebuna sunt.

Nu ma bagati in seama. Am mare nevoie de afectiune. Si NIMENI nu mi-o da. Tocmai a iesit de pe mess si ultima prietena care imi suporta crizele. E clar, o iau razna.

Gata…Noapte buna voua! Eu o sa am o noapte alba…cred.