You are currently browsing the category archive for the ‘Life’ category.

Disclaimer:  nu am nimic cu maicutele sau cu orice fel de persoana care are in suflet  prea multa iubire pentru Dumnezeu.  Nu urasc oamenii care, fie ca ploua torential, fie ca afara sunt 40 de grade, poarta aceleasi haine (nici nu vreau sa ma gandesc ce se afla sub).

Story: 9 dimineata. Metroul „Bucuresti” care duce spre Pipera. Doua maicute simpatice.  40-50 de ani. Susotesc, isi fac cruci discrete.  Isi ridica privirea spre cer (sau, daca vreti, spre tavanul metroului). Se tin strans de bara . Un mosulica de vreo 50 de ani le priveste atent, de jos.  Sa ofere locul, sau nu? Sa se bage in seama, sau sa ramana un simplu calator?

Decizia cea mai buna: ii face cu ochiul uneia dintre maicute.  Disperare mare pe cealalta. Serie de cinci cruci.  Mosulica incepe sa inchida si celalalt ochi. Crucile se intetesc. Maicuta cu pricina se inroseste. Urmeaza statia Universitate. Maicutele coboara si asteapta metroul urmator. Mosulica suspina indurerat.

Concluzia: maicutele nu ar trebui sa mearga cu metroul. E plin de atei si satanisti.

Azi-dimineata, in timp ce incercam sa-mi fac loc cu coatele in vesnic aglomeratul 335, m-a lovit o idee (asta dupa ce am vazut-o pe urata al carei fard se intindea pana aproape de tample): sunt inconjurata de oameni falsi.

Toti incearca sa fie altcineva. Pana si eu fac asta din cand in cand, dar persoanele din jurul meu ma intrec de departe. Nu vreau sa dau nume si nu vreau sa acuz pe nimeni. Doar ma intreb de ce se intampla asta… Se simt mai bine? Au mai multa incredere in ei?

Bucuresti– 12 Septembrie 2008 – Direct de la producator, cu certificat de calitate aprobat de Radio 21 ! Da, da, de aici se procura dementza. Primul si cel mai mare producator de dimineti trasnite, idei demente, campanii duse cu pluta si energie pozitiva cat cuprinde – Radio 21 adica – lanseaza o noua linie de productie. Fabrica deMenta, cu Orlando si Popescu, este noul matinal al celui mai ascultat post de radio din Bucuresti.

Fabrica deMenta inseamna locul unde se produc diminetile cu chef de viata, cu rasete in hohote, cu mistouri, cu ascultatori care se implica in emisiune, cu comentarii, cu mondenitati, cu multe multe premii si campanii, cu altfel de stiri… Dimineti din alea de le tii minte.

Cine sunt Orlando si Popescu? Pai ei sunt unul maistru si altul sef de sectie la Fabrica. Pe Popescu il stiti de-o viata. E Razvan Popescu, la fel de rotunjor (desi a dat jos 30 de kilograme), simpatic, nebun, inspirat si experimentat in ale radioului, precum il cunoasteti de atatia ani. Iar Orlando este unul dintre ascultatorii de Radio 21. Care a avut atata curaj incat sa trimita la radio niste mostre de voce si sa convinga ca merita sansa vietii lui. N-a facut radio niciodata, i-a luat un pic de timp sa treaca de tracul microfonului si este un butoi de talent ce astepta doar sa i se dea cep.

“Orlando este cel mai bun realizator de voci pe care l-am auzit vreodata, si in plus mai e si foarte informat cu ce se intampla si foarte spontan. Iar despre mine, ca se va mai spun, ca ma ascultati la radio de vreo 10 ani, am fost si femeie la un moment dat, sunt deja celebru, ce mai!”, declara Razvan Popescu, in debut de nou rol jucat la Radio 21, acela de trezitor cu noaptea in cap.

Pe langa Orlando si Popescu, in Fabrica deMenta mai surubaresc Blaj si Bubanu, doi baieti minunati recrutati de la un post de radio din provincie si care au ca sarcina de serviciu realizarea de niste pastile si stiri carora li se va duce buhul.

In Fabrica deMenta se organizeaza zilnic si Jocurile Olimpice, proba de sunat viteza, la care cine suna cel mai repede atunci cand se aude un anumit semnal sonor, castiga atatea sute de ron cat arata minutarul ceasului in momentul ala. Angajatii mai au obiceiul sa joace cu ascultatorii si Nu te panica, frate!, un joculet de 10 secunde, cu miza de 100 de euro, zilnic. In Fabrica functioneaza si sistemul propriu de informare a angajatilor cu Nestiri, produse cu talent si inspiratie de times.ro. Mai exista si Biroul de reclamatii pentru abaterile din trafic, Departamentul Recomandari de Weekend, domnisoara Broasca Dilie, in functie de assistant manager si Pacaliciul de Serviciu. Precum si linia directa cu populatia, 072DeMenta, prin care toti cei care se trezesc dimineata cu Fabrica DeMenta in urechi sunt bineveniti sa puna osul la treaba si sa devina zi de zi parte din show.

“Fabrica deMenta este un concept in sine, nu doar o emisiune. Ne axam pe ceea ce va iesi de pe banda – umor, efervescenta, dimineti senzationale, in care sa ajunga sa iti para bine ca e traficul aglomerat si ca stai mai mult la volan, pentru ca asa reusesti sa asculti cat mai mult din emisiune. Si am cautat special oameni talentati si necunoscuti inca, oameni cu potential. Orlando, Blaj si Bubanu sunt niste adevarate revelatii pentru mine, iar Razvan este omul cu experienta care va tine emisiunea legata. Iar pe parcurs vom mai veni cu niste surprize. Bine ati venit in Fabrica deMenta!”, a declarat Alexandru Macavei, director executiv Radio 21.

Fabrica deMenta se asculta la Radio 21, in fiecare dimineata, de luni pana vineri, de la 06:30 la 10:00. Cu Orlando si Popescu si cu partile cele mai vesele si mai creative aflate in toti ascultatorii de Radio 21!

Nu incercati sa dati mai tare, nu are sunet.

Aceeasi zi, alt an. Totusi, Craiova pare mai linistita ca de obicei. Zeci de kinderite isi fac loc printre tarabele de pe Unirii. Au primit flori de la iubit si simt ca e momentul sa impartaseasca asta. Deh, doar sunt femei in toata firea…

M-am intalnit cu fosta mea vecina. Are aproape 18 ani si arata mai bine ca niciodata. Secretul? E insarcinata cu un oarecare rrom cu care sta pentru bani. Zice ca nu pastreaza copilul, ca ii da Leo bani sa scape de el. Si daca nu e Leo, cu ce isi mai cumpera inele de aur? Ziua asta e si ziua ei. Doar e mamica. E ziua tutror mamicilor .

Ciudat, eu nu simt ca e ziua mea. Ma simt ca o adolescenta nebuna, care de-abia a scapat de clasa a 8-a. Desi la 21 de ani nu stiu cat de femeie ma pot considera. Iubitul  zice ca e si ziua mea. Eu nu-l cred. Nu ma simt indeajuns de mare. Nu simt ca am ajuns in acel stadiu in care toata lumea sa ma sarbatoareasca doar pentru ca sunt…femeie.

Prietenul surorii mele mi-a spus „La multi ani!”. Si eu i-am raspuns la fel. Nu ma intrebati de ce. Poate ca si barbatii ar trebui sa aiba o zi a lor (desi maine se pregatesc sa bea cele 44 de pahare). Ar trebui ca noi, femeile, sa mergem sa le cumparam cadouri, sa ii rasfatam si sa ii facem sa se simta mai bine ca de obicei (o data pe an merge :)) ). M-am saturat sa ma complac in situatia de primitoare de chestii. Mai vreau sa si daruiesc.

Da…o sa spuneti ca sunt nebuna. Poate ca sunt, dar eu nu simt deloc ziua asta. 8 Martie. So what? Ar trebui ca in fiecare zi sa ni se aduca aminte ca suntem minunate… Sa fie ziua noastra in fiecare zi. Fara cadouri, doar cu zambete…

De 8 Martie va urez la toate sa va bucurati de viata! Aveti doar una…

M-am trezit cu o puternica durere de cap. E a 4-a oara in ultimele doua saptamani. Mereu imi promit ca n-am sa mai beau, dar e ca si cum as incheia un pact pe care stiu ca niciodata n-am sa-l respect.

Imi aprind o tigara si incerc sa-mi revin. Imi amintesc partial ce-am facut azi-noapte. Ne-am imbatat si am facut sex pana dimineata. Dar cum a aparut si tipul celalalt in pat? Ah…asta era ala cu iarba. „Iti promit ca o sa te simti fantastic. Hai, trage!”. Daaa…m-am simtit fantastic. Fantastic de prost. De ce tabloul ala se misca de pe perete si ajungea in dreptul usii? Mistere verzi….

Uita-te la ei cum dorm. Seamana cu doi homosexuali care au petrecut impreuna o noapte fierbinte. Prostii.

Sa-mi bag picioarele daca mai beau! Pe masa zac cateva linii de coca, neatinse. Au vrut sa-mi dea si din aia? Nu, nu… cred ca nu am prizat nimic de data asta.

Cafeaua asta e prea tare. Ma duc sa-mi fac un dus. Ma doare spatele. Ochii imi ard. Ce prostie si iarba aia. Mai bine beau cinci sticle de Salitos si ma pun in cap. Sunt praf!

Nu, nu… voi nu faceti dus cu mine. Ma duc sa ma joc singura. Si-asa nu sunteti buni de nimic. Hai, pa!

Ce ziceti?

Afara e cald… Nu am mai vazut niciodata o Craiova atat de calduroasa la sfarsitul lui iunie. Asfaltul pare ca se topeste, iar la pranz strazile sunt pustii. Azi am cautat bilete pentru mare. Dupa cautari prelungite , am gasit in sfarsit ce cautam. Acum e sigur. Plec! De-abia astept sa ajung, desi mai e o luna. Mi-am facut chiar o lista cu ce sa-mi iau la mine. Da…probabil sunt nebuna.

Revenind la caldura… azi a cazut un batran langa mine, pe strada, si nu am avut cu ce sa-l ajut. La 112 mi-a raspuns o tanti plictisita :” Don’soara, nu ma avem salvari. Sunt pe teren. Mai asteptati.” . Sa mai astept? Eu am destul timp, dar batranul nu. Dupa 45 de minute a ajuns si ambulanta. Prea tarziu…

Acum nu ma simt foarte bine. Poate e de la caldura… sau poate ca inca nu scap de imaginea omului care a murit sub ochii mei. Vreau sa dorm, dar nu reusesc. In 10 minute trebuie sa-mi scot cainele la plimbare,dar mi-e frica sa ies afara…

Vreau sa vina toamna…

Vecinii…cine nu-i are? Sunt de nepretuit…iti dau sfaturi cand nu ai nevoie de ele si bat la usa atunci cand e somnul cel mai dulce. Ce poti face? Zambesti politicos si le aprobi toate prostiile (mentionez ca ma refer la vecinii de varsta a 3-a). Au impresia ca stiu totul despre tine desi pe unii ii cunosti doar de opt luni.

Am incercat sa-mi pastrez calmul de fiecare data cand au intrat peste mine neinvitati. I-am ajutat cand au avut nevoie de mine…si nici macar nu i-am barfit. Am zambit cand au bagat capul in camera mea ( usa era inchisa iar eu ma schimbam). Am trecut peste toate…dar nu mai rezist.

Acum cateva zile dormeam (atat de bine..!) cand a sunat telefonul fix. L-am auzit ca prin vis si nu am raspuns. Mi-am continuat somnul pana cand dragul meu vecin a deschis usa si a inceput sa urle :” Femeie!!! Dormi?” ( o cauta pe gazda mea). M-am ridicat buimacita si am soptit: ” Nu e acasa! „. Parca iritat de raspunsul meu, vecinul da replica: ” Te-am deranjat de la ceva?”. ” Dormeam…sunt foarte obosita!”. „Imi cer scuze, deh, tineretul asta e mereu obosit!”. Atunci am simtit ca explodez. Am cautat cel mai dulce zambet si am zis: ” Nu e vina dumneavoastra, stati calm! E vina mea ca nu am inchis usa cu cheia! La revedere!”. Nu am vazut niciodata o fata mai acra ca in momentul ala. Dar trebuie sa recunosc ca m-am simtit atat de bine… A fost ca o victorie.

Vedeti voi…intamplarea asta are doua parti… Cea pozitiva este ca vecinii mei nu mai vorbesc cu mine…cea negativa e ca nu-mi mai aduce nimeni chec in fiecare sambata. Asta e…trebuie sa-mi cumpar o carte de bucate si sa-mi programez telefonul sa sune exact cand e somnul cel mai dulce. De vecini am scapat!